La capatul drumului catre tine...ma vei gasi pe mine !

Bine ati venit !

Cuvinte-cheie

Ultimele subiecte

» Jurnal thats_life ( eddy)
Lun Dec 15, 2014 1:35 am Scris de thats_life

» Suntem in aceeasi barca !
Vin Dec 12, 2014 7:03 pm Scris de thats_life

» Despre Biblie !
Mar Dec 02, 2014 11:55 am Scris de thats_life

» Omul in afara trupului
Lun Aug 11, 2014 11:47 am Scris de thats_life

» Egoismul !
Lun Iun 30, 2014 9:13 am Scris de thats_life

» BINELE SI RAUL SUNT EVALUATE DE ACTIUNILE INDIVIDULUI FATA DE SOCIETATE
Sam Apr 12, 2014 11:20 am Scris de thats_life

» Despre iubire !
Mar Feb 25, 2014 10:36 pm Scris de thats_life

» O singura inima,o singura minte.
Mar Feb 04, 2014 8:08 pm Scris de thats_life

» Echilibru : Lumea materiala- Lumea spirituala
Lun Ian 20, 2014 7:43 pm Scris de thats_life

Parteneri

forum gratuit



Conectare

Mi-am uitat parola


    Iubirea apare numai in cei care se cunosc pe sine !

    Distribuiţi
    avatar
    thats_life
    Admin
    Admin

    Mesaje : 493
    Puncte : 784
    Reputatie : 18
    Data de inscriere : 12/07/2012
    Localizare : Daca ma cauti..ma vei gasi in inima ta !

    Iubirea apare numai in cei care se cunosc pe sine !

    Mesaj Scris de thats_life la data de Vin Iul 13, 2012 3:35 am

    “Iubirea apare numai in aceia care se cunosc pe sine. Iubirea e lumina care umple inimile meditative.

    Iubirea e flacara care se ridica in tine, atunci cand ii faci loc. Gandurile si prejudecatile tale trebuie stapanite. Nu va mai exista problema dreptatii, nu vei mai putea fi nederept cu nimeni. Nici cu dusmanii tai.

    Oamenii se casatoresc atunci cand se indragostesc. Dar ei nu stiu nimic despre iubire; misterul iubirii le este absolut necunoscut. De fapt, numesc “iubire” cu totul altceva. Pofta o numesc “iubire”, iar casatoria din dragoste e de fapt doar o pofta.
    Iubirea nu e niciodata oarba. Pentru ca exista o confuzie si oamenii n-au putut trage o linie de demarcatie, au inceput sa vorbeasca despre “iubirea oarba”.

    Iubirea iti da o perspectiva clara, ochi proaspeti. Pofta e, desigur, oarba, pentru ca e biologica si nu are nimic in comun cu spiritualitatea.
    Căsătoriile nu sunt altceva decât nişte afaceri ale politicienilor şi preoţilor, nişte încătuşări la care oamenii aderă de bunăvoie. “Jurăm în faţa ofiţerului de stare civilă credinţă şi dăruire partenerului de viaţă…” – este o insultă adusă iubirii! A aduce iubirea în faţa preoţilor sau a politicienilor este cel mai urât lucru pe care îl poate face cineva; de fapt, este o crimă de neiertat. Iar asemenea legăminte sunt complet stupide: “Suntem de acord să ne căsătorim şi promitem că nu ne vom despărţi şi nu ne vom înşela niciodată.” Nu înseamnă prin aceasta că punem legea deasupra iubirii? Legea este doar pentru aceia care nu cunosc ce este iubirea. Legea este pentru cei care sunt orbi, care au uitat limbajul inimii şi trăiesc doar prin comenzile minţii.

    Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti; a cunoaşte divinitatea înseamnă sa devii divin. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea înseamnă să fii.

    Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
    Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.

    În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.


    Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

    Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.

    Daca iubirea ta este atat de mare pentru a contine si renuntarea, numai atunci se poate numi iubire. Daca renuntarea este destul de mare ca sa contina si iubirea, abia atunci este cu adevarat renuntare. Si cea mai mare crestere posibila este atunci cand un om le manifesta pe amandoua.

    De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.
    Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti. Iubirea nu e o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale.

    Cand dragostea si ura lipsesc, deopotriva totul devine clar si nedeghizat.
    Doar cei care sunt pregatiti sa devina nimeni sunt capabili sa iubeasca.
    Iubirea este hrana sufletului, la fel cum alimentele hranesc trupul fizic, iubirea hraneste sufletul. Daca trupul nu primeste alimentele de care ai nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile si cu sufletul. Daca nu beneficiaza de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar imbolnavi.

    Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri, ele se echilibreaza reciproc. Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste, poti deveni implinit.
    Nicio fiinţă umană nu este o insulă. Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru, deoarece el reprezintă unul din adevărurile fundamentale ale vieţii. Insist asupra acestui fapt, deoarece există mereu tendinţa de a-l uita. Facem cu toţii parte din aceeaşi energie a vieţii, din aceeaşi existenţă oceanică. Şi tocmai datorită faptului că rădăcinile noastre sunt ancorate în aceeaşi unitate, este posibilă iubirea. Dacă nu am fi o singură unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibilă.

    Iubirea este un subprodus al spiritului meditativ. Ea nu este legata de sex, ci de dyhana - meditaţie. Cu cât pătrundeţi mai mult în tacere, cu atât mai mult vă veţi simţi în armonie cu voi înşivă, cu atât mai mult veţi avea o senzaţie de realizare şi de prezenţă a unei noi expresii a fiinţei voastre.

    Începeţi să iubiţi. Nu o anumită persoană – acest lucru se poate întâmpla, dar e cu totul altceva – începeţi să iubiţi. Şi această iubire devine pentru voi un mod de viaţă. Ea nu se transformă niciodată în repulsie, pentru că este mai presus de atracţie.

    Când iubirea există, depinde de tine dacă poţi să o primeşti sau nu. Numai când nu există iubire poate celălalt să o dea sau să o reţină de la tine. Cu iubirea, cu compasiunea, nu există diviziune între divin şi non-divin. Iubirea este divină. Dumnezeu este iubire.

    Viaţa aparţine inimii. Viaţa poate creşte numai prin inimă. Dacă la baza inimii creşte iubirea, viaţa va creşte.
    Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.

    Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate… Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui.

    In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea.

    Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta.
    In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti.

    Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei… Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze… S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie.

    Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane ? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.
    Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios.
    Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

    Simplul fapt pentru care devii nevrotic sau psihotic, e ca sufletul tau nu este hranit. Iubirea este hrana esentiala. Poti avea toate averile lumii, daca n-ai iubire, esti cel mai sarac om – incarcat, in mod inutil cu averi, palate, imperii. Dar acela care iubeste, acela care a cunoscut secretul iubirii – sa nu stapanesti si sa nu fii stapanit – este renascut. A devenit viu in adevaratul sens al cuvantului. El va avea cele mai frumoase experiente de viata, cel mai inalt extaz al existentei.
    Cei care au realizat esenta si sensul vietii, nu le vorbesc decat acelora care inteleg iubirea, pentru ca iubirea este esenta si sensul vietii.
    Foarte putini isi dau seama ca iubirea este insasi flacara din noi. Nu mancarea ne tine in viata, ci iubirea – si nu numai ca ne tine in viata, dar da vietii noastre frumusete, adevar, pace si milioane de daruri nepretuite.

    Lumea se imparte in doua: partea de lume in care totul are un pret, si partea in care pretul este lipsit de sens.
    Unde pretul nu mai inseamna nimic se iveste valoarea. Pretul este un atribut al lucrurilor moarte. Viata nu recunoaste ceea ce este mort. Acest simplu adevar este mereu strain omului.
    Nu uitati ca numai atunci cand intrati in lumea valorii, unde banii, puterea, respectabilitatea nu inseamna nimic, intrati in viata adevarata si parfumul acelei vieti este iubirea.”

      Acum este: Mar Dec 11, 2018 1:26 am