La capatul drumului catre tine...ma vei gasi pe mine !

Bine ati venit !

Cuvinte-cheie

Ultimele subiecte

» Jurnal thats_life ( eddy)
Lun Dec 15, 2014 1:35 am Scris de thats_life

» Suntem in aceeasi barca !
Vin Dec 12, 2014 7:03 pm Scris de thats_life

» Despre Biblie !
Mar Dec 02, 2014 11:55 am Scris de thats_life

» Omul in afara trupului
Lun Aug 11, 2014 11:47 am Scris de thats_life

» Egoismul !
Lun Iun 30, 2014 9:13 am Scris de thats_life

» BINELE SI RAUL SUNT EVALUATE DE ACTIUNILE INDIVIDULUI FATA DE SOCIETATE
Sam Apr 12, 2014 11:20 am Scris de thats_life

» Despre iubire !
Mar Feb 25, 2014 10:36 pm Scris de thats_life

» O singura inima,o singura minte.
Mar Feb 04, 2014 8:08 pm Scris de thats_life

» Echilibru : Lumea materiala- Lumea spirituala
Lun Ian 20, 2014 7:43 pm Scris de thats_life

Parteneri

forum gratuit



Conectare

Mi-am uitat parola


    Despre adevăratele pericole și încercări pe calea practicilor spirituale

    Distribuiţi
    avatar
    thats_life
    Admin
    Admin

    Mesaje : 493
    Puncte : 784
    Reputatie : 18
    Data de inscriere : 12/07/2012
    Localizare : Daca ma cauti..ma vei gasi in inima ta !

    Despre adevăratele pericole și încercări pe calea practicilor spirituale

    Mesaj Scris de thats_life la data de Mier Mar 13, 2013 2:18 am

    Majoritatea celor interesati de practica yoga isi aduc aminte ca au citit din cand in cand, in diverse carti de popularizare, despre pericolele practicarii sistemului yoga fara un indrumator competent. In general atentionarea este foarte scurta, amintindu-se doar ca, in cazurile grave, practicantul poate sa inebuneasca.
    Majoritatea dintre noi trec cu vederea peste aceste atentionari, considerand ca sunt doar niste simple exagerari. Din pacate insa, lucrurile nu stau deloc asa. In budismul tantric tibetan, in budismul Therevada, in practica Zen, si chiar si in crestinism, se vorbeste mereu despre aceste pericole (chiar daca in general acestea sunt puse pe seama „diavolului” in crestinism). La ora actuala, chiar si in psihiatria contemporana aceste efecte negative ale practicilor meditative au inceput sa fie studiate, incercandu-se chiar diferentiarea lor de afectiunile psihiatrice standard.
    M-am decis sa atrag atentia asupra acestor pericole dupa ce am intalnit mai multe persoane din cadrul Misa care s-au confruntat cu astfel de efecte “colaterale” grave, care le-au provocat foarte multa suferinta, ce putea fi in mare parte evitata daca acestia ar fi practicat yoga sub indrumarea unui maestru competent, si nu sub indrumarea unui individ ce s-a autodeclarat singur “guru”, sau a unor indivizi deveniti “instructori de yoga” aproape peste noapte.



    Yoga-Tantra superioara (Vajrayana)
    In sistemul tantric Tibetan, pericolele de acest tip sunt bine cunoscute, ele find clar precizate in textele traditionale. De exemplu, in textul intitulat “O scurta introducere la calea profunda a celor 6 Yoga ale lui Naropa” apartinand scolii Kagyu, scris de maestrul tibetan Dagpo Tashi Namgyal (1511–1587) se precizeaza:

    “In cursul practicii Tummo (Chandali Yoga/Kundalini Yoga), cand yoghinul se concentreaza asupra centriilor energetici (Chakre), prana (energia) se aduna de asemenea in acele puncte. Concentrarea pranei-mintii asupra acestor silabe cheie va da nastere spontan acelor dorinte-pasiuni pe care aceste bijas le reprezinta. Drept urmare, in mintea yoghinului vor apare spontan, si fara nici un fel de control din partea lui, o multime de stari ale mintii precum: dorinta sexuala, repulsie puternica, indoiala, mandria, etc. De asemenea, vor putea apare tot felul de ganduri neplacute si cauzatoare de confuzie, cat si diverse alte afectiuni, care il vor impiedica in devotiunea lui. In plus, datorita concentrarii mintii-pranei in centrii energetici, vor apare in mintea yoghinului diverse viziuni iluzorii, atat in timpul somnului si in timpul meditatiei, cat si in timpul starii de veghe”

    De asemenea, in textul numit: “Instructiuni pentru practica celor 6 Yoga ale lui Naropa” scris de catre celebrul maestru tibetan Shamarpa Chokyi Wangchuk (1584 -1630 – al VI-lea Shamarpa), in capitolul intitulat “Eliminarea obstacolelor” se precizeaza:

    “Daca practicile respiratorii (Pranayama) sunt executate intr-un mod fortat , sau daca punctele cheie ale acestor practici nu sunt pe deplin intelese, energia pranica a vietii se poate inversa, etc. Daca apar astfel de obstacole, corecteaza-le discutand cu invatatorul tau.
    La fel cum, atunci cand spalam un vas, se degaja un miros, in acelasi mod pot aparea (in mintea yoghinului) cele 5 otravuri ale mintii (ignoranta, aversiunea (mania), atasamentul, mandria si gelozia) cat si rezultatele negative pe care le-ar fi experimentat doar in cursul viitoarelor existente. Prin urmare, vei experimenta o mare amplificare a dureriilor fizice, a negativitatii din minte, si asa mai departe. Pe scurt, exista multe obstacole care pot apare in cursul practici Chandali (Kundalini), si este dificil de stiut cum pot fi acestea evitate,
    In momentul in care prana (energia) este mentinuta in anumite puncte din canalele energetice,, in minte pot lua nastere o gama larga de experiente.Daca – ca urmare a acestor experiente – vei trai o stare de suferinta, de aroganta, de speranta sau de frica, aceste experiente vor deveni un obstacol pentru tine. Prin urmare evita sa cazi sub puterea acestor obstacole, bazandu-te pe invataturile maestrului tau. De asemenea ar trebui sa stii ca toate aceste impedimente sunt de fapt semne bune, ele indicand faptul ca realizezi progrese. Prin urmare ar trebui sa te feliciti si sa accepti cu bucurie provocarea.”
    Dupa cum se poate vedea in textele de mai sus, se vorbeste vorba despre 2 tipuri de “probleme”:

    1) perturbari energetice (numite traditional dezechilibre de tip“rLung”/”Sog-lung”) si

    2) experiente meditative (iluzorii), pozitive sau negative – (numite traditional -Nyam, ce apar spontan ca urmare a concentrarii mintii/pranei asupra unor centrii energetici, etc.

    Astfel de dezechilibre energetice/experiente pot duce in cazurile extreme, chiar si la declansarea unor adevarate episoade psihotice (stari temporare de “nebunie”), experiente extrem de traumatizante pentru cel in cauza, care daca nu sunt corect abordate si tratate, pot degenera chiar si in anumite boli psihice. Sa le luam pe rand:



    a) dezechilibrele/perturbarile energetice (“rLung”/”Sog-lung”)
    Dezordinile de tip rLung (energetic) apar cel mai des ca urmare a practicilor meditative sau respiratorii incorect realizate. In budismul tantric tibetan acestea sunt pe larg discutate, si se considera ca acestea apar fie in urmadepunerii unor eforturi excesive, fie ca urmare a unor practici meditative/ de control al respiratiei (pranayama) ralizate in mod incorect.
    Practic, in astfel de situatii, apare un puternic dezechilibru energetic la nivelul unuia dintre cele 5 tipuri de prana (prana, apana, samana, vyana, udana), ce se va reflecta evident si la nivelul neuratransmitatorilor/hormonal. Exista o multime de simptome dupa care se poate recunoaste aparitia unui astfel de dezechilibru, cele mai evidente fiind: aparitia unei stari de ameteala, iritabilitate, depresie, insomnie, anxietate, ajungandu-se in final la delir si halucinatii.
    Relatia dintre prana (energie) si minte este unul dintre cele mai importante aspecte ale gandirii indiene si ale practicii yoghine. Ideea de baza este ca prin controlul pranei, indirect se poate controla si mintea. In mod logic, orice dezechilibru aparut la nivel energetic (pranic) va duce de asemenea si la aparitia unui dezechilibru la nivel psihic.
    Se stie astfel ca, daca in urma unor practici yoghine, apar probleme de natura psihiatrica, acestea se datoreaza in general aparitiei unor dezechilibre energetice majore la nivelul energei/pranei ascendente (udana vayu) sau a energiei/pranei sustinatoare a vietii (prana vayu). Astfel, in traditia yoghina-tantrica se cunosc cazuri de yoghini care au “inebunit” (au avut un episod psihotic – in limbaj modern) ca urmare a practicilor respiratorii efectuate intr-un mod gresit.



    b) experientele spirituale tranzitorii – Nyam
    Daca dezordinile energetice (rLung) aparute in urma unor practici yoghine incorect realizate reprezinta intotdeauna ceva negativ, cea de-a doua categorie de obstacole posibile – experientele spirituale tranzitorii - Nyam - nu reprezinta prin ele insele ceva negativ; dimpotriva chiar. Asa cum se preciza in textul citat mai sus, acestea apar spontan atunci cand: “prana (energia) este mentinuta in anumite puncte din canalele energetice”. Insa, asa cum preciza Shamarpa al VI-lea:

    “acestea sunt de fapt semne bune, ele indicand faptul ca realizezi progrese. Prin urmare ar trebui sa te feliciti si sa accepti cu bucurie provocarea.”

    Insa, (si aici exista un mare insa), daca reactia individului la aparitia unor astfel de experiente este una de: “suferinta, frica, aroganta, etc”, atunci acestea pot deveni un mare obstacol.
    De exemplu, marele maestru tibetan Dudjom Lingpa (1835-1904), intr-una din lucrarile sale („Esenta Vajrei”- un celebru text care este folosit la ora actuala in manastirile din
    India si Tibet) vorbeste pe larg despre aceste experiente spirituale tranzitorii. Voi prezenta pe scurt o lista cu diverse tipuri de experiente meditative (Nyam) citate de Dudjom Lingpa in lucrarea sa, ce pot aparea in cursul practicilor yoghine meditative:

    - o durere puternica la nivelul inimii, ca rezultat al tuturor gandurilor care ne trec prin minte, ca si cum am fi intepati cu varful unei sabii

    - sentimentul extatic ca nemiscarea mentala este placuta si agitatia mentala este dureroasa

    - perceptia tuturor fenomenelor ca fiind compuse din particule colorate, stralucitoare

    - o durere intolerabila care ne strapunge intreg corpul

    - sentimentul ca chiar si mancarea si bautura ne pot face rau, datorita faptului ca suntem afectati de o serie de afectiuni fizice

    - o inexplicabila stare paranoida care apare cand dorim sa vizitam alte persoane, sau cand vizitam locuri publice

    - stare interiora atat de proasta incat simtim ca inima ne va exploda de atata suferinta

    - insomnie in timpul noptii, si (in cazul in care totusi reusim sa adormim) suferinta interioara si stare de dezorientare la trezire

    - aparitia in minte, unul dupa altul, a tot felul de ganduri care ne provoaca suferinta si impulsul de a le da curs, oricat de dureros ar fi acest lucru

    - convingerea ca exista un sens special in spatele fiecarui sunet pe care il auzim sau a oricarei forme pe care o vedem, gandind: „acesta trebuie sa fie un semn pentru mine” si speculand intr-un mod irezistibil asupra lor

    - sentimentul ca sunetele exterioare, vocile oamenilor si zgomotele provocate de animale si pasari , etc, ne patrund in inima ca niste spini (deci o stare de extrema hipersensibilitate)

    - aparitia unor reactii mentale negative, atunci cand ii vedem pe cei din jur razand si glumind, gandind ca acestia rad de noi,

    - dorinta interioara de a avea parte si noi de fericirea celor din jur, atunci cand ii privim, ca urmare a starii de suferinta interioara pe care o resimtim

    - stare de frica si de teroare chiar si fata de proprii prieteni, datorita faptului ca mintea ne este mai mereu plina de anxietate

    - aparitia in minte, seara inainte de a adormi, a o serie de imagini, forme, chipuri, in special ale unor demoni, ceea ce ne va provoca o stare de frica necontrolabila, manie sau ura

    - devotiune foarte puternica fata de propriul maestru, amplificarea puternica a sentimentului de renuntare fata de ciclul existentelor si o imensa compasiune fata de toate fiintele vii

    - experiente brutale, urmate de disparitia oricarei suferinte si saturarea mintii cu o stare de claritate radianta si de extaz

    - experienta faptului ca demonii sau zeii ne dezmembreaza in bucati, smulgandu-ne capul, membrele si organele interne, nelasand aproape nimic in urma lor (aceasta experienta poate fi traita in starea de vis sau chiar si in stare de veghe)

    - schimbari bruste ale starii interioare: treceri rapide, necontrolabile de la bucurie la tristete, de la dorinta la ura, etc

    - din punct de vedere al vorbirii, ne putem trezi ca cantam diverse melodii sau ca bolborosim incoerent sau intr-un mod necontrolat

    - experienta perceperii unor forme dezagreabile (demoni), perceptia unor sunete placute sau neplacute, a diverse mirosuri sau gusturi, a unor senzatii tactile, etc
    - o experienta extatica care ne cuprinde incet mintea, exact ca un cer inorat, vijelios care devine treptat senin, fara nici un nor

    Allan Wallace, unu dintre putinii experti in budism care a reusit sa combine intr-un mod admirabil o cariera universitara cu o intensa practica yoghina, spune referitor la aceste experiente in lucrarea sa „The Attention revoluttion – Unlocking the Power of Focuseed Mind”:

    „desi multi dintre noi, daca am fi confruntati cu astfel de experiente interioare dezagreabile, s-ar opri imediat din orice practica si ar cauta ajutor medical, Dudjom Lingpa numeste aceste experiente „semne de progres”! Intr-adevar, este un progres sa realizei cat de turbulenta iti este propria minte. Cu cat ne avantam mai profund in profunzimile salbatice al proprie minti, cu atat mai mult vom intalni tot felul de amintiri si impulsuri neasteptate si uneori, profund perturbatoare, ce se pot mainfesta atat la nivel psihic cat si la nivel fizic. Uneori, acestea pot deveni atat de perturbatoare incat va fi necesara o consiliere psihologica sau chiar un tratament medical. Sfatul lui Dudjom Lingpa este sa ne continuam practica, continuand sa observam cu atentie tot ceea ce apare in minte, fara a fi deloc atasati de nimic. Nu exista nici o alta modalitate de a patrunde in adancurile psihicului, decat trecand prin toate aceste nevroze si dezechilibre. Ar trebui sa constituie pentru noi a alinare constiinta faptului ca niciuna din toate aceste experiente atat de descurajatoare nu este provocata (introdusa in minte) de catre practica meditativa in sine. Tot ceea ce iese la suprafata exista deja acolo, ascuns fiind de turbulentele si obtuzitatea propriei minti. Ar trebui sa constituie o alinare faptul ca toate aceste dificultati intalnite in practica meditatiei sunt limitate in timp.
    In cele din urma vom strapunge straturile psihicului si vom ajunge in spatiul clar si luminoas al constiintei primordiale. Dudjom Lingpa descrie aceasta realizare in urmatoarele cuvinte: „Dupa ce toate senzatiile placute sau brutale au disparut in spatiul mintii… vei putea avea acces la o extraordinara experienta, caracterizata prin bucurie, luminozitate si non-conceptualitate”



    Prin urmare, Nyam sunt experiente tranzitorii, neobisnuite, psihosomatice, catalizate de catre o practica meditativa corecta. Asa cum precizeaza si Allan Wallace intr-o alta lucrare a sa:

    „Daca practicati incorect va puteti crea probleme de durata. Puteti sa alunecati in depresii adanci, chiar si in psihoze, va puteti ruina sistemul nervos, puteti sa ajungeti sa suferiti de niste insomii cronice, etc. Toate acestea pot fi rezultatele utilizarii mintii intr-un mod incorect. Insa cand vorbim despre Nyam nu vorbim despre asa ceva. Experientele de tipul Nyam sunt experiente catalizate de o practica meditativa corecta.”

    Voi concluziona cu un citat din textul original al lui Dudjom Lingpa:

    „Acest tip de experiente (Nyam) se datoreaza impulsurilor misterioase ale mintii. Nu uita faptul ca toate aceste senzatii sunt experiente inselatoare/iluzorii ce apar ca semne de-a lungul caii. Considera aceasta cunoastere ca fiind de o foarte mare importanta”

    (cei care au indoieli cu privire la cele de mai sus, pot sa studieze lucrarile dr. Alan Wallace. Alan Wallace, care este autorul a numeroase lucrari si traduceri din limba tibetana si sanscrita are un Ph.D in studii religioase de la Universitatea Stanford. In 1992 sponsorizat fiind de catre Mind and Life Institute, Wallace a calatorit in Tibet unde a condus o cercetare preliminara asupra contemplativilor budisti contemporani. In 1995 si-a finalizat teza de doctorat cu o dizertatie asupra antrenarii atentiei in budismul tibetan, si a relatiei acesteia cu psihologia moderna. Intre anii 1995-97 Wallace a predat in cadrul Universitatii Stanford, iar intre anii 1997-2001 a predat budismul tibetan si relatia acestuia cu stiinta moderna in cadrul Universitatii California. Wallace a lucrat si ca traducator pentru Dalai Lama si (cel mai important) a petrecut deja mai mult de 5 ani in retragare contemplativa stricta (din care 4 sub coordonarea directa a lui Dalai Lama in India).
    Dupa cum se poate vedea, experientele interioare si somatice (Nyam) care pot aparea ca urmare a practicilor meditative corect efectuate pot fi uneori foarte dure, putand fi extrem de usor confundate cu o afectiune de natura psihiatrica! Intrebarea care se naste este urmatoarea: pot aceste experiente spiritual tranzitorii si iluzorii, ce apar ca “semne pe cale” sa duca, in cadrul unor practicanti nepregatiti sau prost ghidati, la declansarea unor episoade psihotice reale? Raspunsul din pacate este da. Doctorul Lois VanderKooi scria in cadrul lucrarii sale de crcetare/doctorat intitulata: “Psihoza indusa prin intermediul meditatie si starile alterate ale constiintei: experiente si perspective budiste”urmatoarele:

    „Diverse „stari alterate ale constiintei” pot apare in stadiile initiale sau avansate ale practicilor meditative. Cele care apar in stadiile mai avansate ale practicii meditative, tind sa fie mult mai puternice decat cele care apar in stadiile initiale, acestea fiind asemanatoare cu experientele psihotice din punct de vedere al continutului si al emotiilor (religioase, grandioase, deliruri persecutive si stari maniaco-depresive). Probabil ca aceste stari alterate ale constiintei reprezinta atat baza unor fenomene de tip psihotic, cat si a unor experiente mistice. Daca cinva va deveni sau nu psihotic (ca urmare a acestor experiente) acest lucru va depinde de „taria egoului” sau, si de capacitatea lui de a observa si integra aceste experiente. In general un practicant aflat intr-un stadiu mai avansat de practica, a dezvoltat deja o putere de concentrare si de constientizare suficient de mare (asa zisa „tarie a egoului”) incat sa contrabalanseze efectul acestor experiente.”

    In concluzie, daca practicantul nu este suficient de pregatit, sau daca este prost ghidat, confruntarea cu astfel de experiente extreme poate duce chiar la declansarea unor episoade psihotice reale. Deja exista la nivel mondial multe cazuri de acest tip, acesta fiind si motivul pentru care acest subiect (al pericolelor practicilor meditative) a inceput sa fie studiat cu mult mai multa atentie.



    Zen
    Si in traditia Zen se orbeste pe larg despre pericolele practicilor meditative incorect realizate. De exemplu in textul intitulat: “Elementele esentiale ale Dharmei pentru cultivarea opririi si a contemplatiei” scris de Chih-i of T’ien-t’, in capitolul intituat “Tratamentul dezordinilor” se precizeaza:

    “Cand practicantul isi stabileste mintea in practicarea Caii, pot apare dezordini legate de cele 4 elemente. Atunci, „toba” respiratiei (practicile respiratorii) pot instiga (declansa) activarea unor afectiuni deja existente (in germene). Uneori se intampla ca practicantul sa nu fie capabil sa regleze intr-un mod corect (sa mentina intr-o stare de echilibru) cei trei factori: corpul, respiratia si mintea. Drept rezultat se pot declansa calamitati patologice datorita interferentei dintre situatile interne si externe. Cat despre practica sederii in absorbtie meditativa, daca discipolul este capabil sa utilizeze corect mintea, atunci cele patru sute de tipuri de afectiuni vor fi in mod natural vindecate. In situatia in care practicantul esueaza in plasarea corecta a mintii, atunci aceasta poate duce la aparitia celor patru sute de tipuri de afectiuni.Prin urmare, fie ca suntem doar niste practicanti, fie ca ii instruim pe altii, trebuie sa fim pricepeuti in recunoasterea cauzelor diverselor afectiuni. Trebuie sa cunoastem bine metodele de tratare a dezordinilor legate de mintea subiectiva angajata in practica absorbtiei meditative. Daca intr-o zi vom activa (declansa) o astfel de dezordine, s-ar putea sa nu fie vorba doar despre un simplu obstacol ce ne-a aparut pe Cale, ci s-ar putea sa fie vorba pur si simplu despre contemplarea pierderii propriei noastre vieti”.

    De exemplu in lucrarea: “The Practice of Chinese Buddhism, 1900-1950” scrisa de H. Welch, gasim o descriere a victimelor “colaterale” ale practicii Zen din China

    “Uneori auzim despre calugari care nu au reusit in nici un fel sa aiba un moment de “intelegere/patrundere”, fie deoarece erau “prosti”, fie ca nu au reusit sa se opreasca din a se gandi asupra parintilor, sotiei, copiilor si asupra altor lucruri pe care le-au lasat in urma. La inceput, acestia nu erau capabili sa isi mentina mintea concentrata pe nimic. Apoi, incepeau sa aiba halucinatii si sa vorbeasca ‘aiureli”. In acest punct, acestia erau de obicei inchisi intr-o camera si un doctor chinez ii examina. Unii se recuperau; unii mureau.“

    Insa poate cel mai celebru exemplu in acest sens se regaseste in autobiografia maestrului Zen Hakuin (Wild Ivy: The Spiritual Autobiography of Zen Master Hakuin de Hakuin Ekaku,
    Norman Waddell), unde acesta povesteste cum a fost chiar el insusi victima unei astfel de “afectiuni Zen” (dezordini energetice de tip rLung)” ce a aparut ca rezultat al practicii sale meditative prea viguroase. Practic un capitol intreg din autobiografia lui este dedicat luptei sale cu aceasta dezordine:

    “Am simtit atunci ca trebuie sa imi retrezesc hotararea neinfricata de a ma arunca din nou in lupta Dharmei (practica spirituala). Cu dintii stransi si cu privirea fixate drept inainte am inceput sa ma dedic cu o mare concentrare practicii (Zen), ignorand somnul si hrana. Inainte ca luna sa se fi sfarsit, focul din zona inimii a inceput sa se deplaseze in sus, contrar cursului sau natural.Talpile si pocioarele imi erau mereu reci ca gheata; ca si cum ar fi fost mereu bagate in zapada. Tot timpul auzeam un bazait in urechi, ca si cum m-as fi deplasat mereu pe
    langa un torent de munte. Am devenit anormal de slab si de timid, fiind temător in tot ceea ce faceam. Ma simteam total epuizat din punct de vedere fizic si slabit din punct de vedere mental. Vizuni ciudate mi-au aparut in timpul starii de veghe si in timpul somnului. Am calatorit peste tot in cautarea unor maestrii Zen intelepti si a unor medici priceputi. Dar nici unul dintre acestia nu a reusit sa ma ajute in nici un fel.”

    In cele din urma, dupa o lunga suferinta, Hakuin a avut norocul sa intalneasca un calugar batran, pe maestrul Hakuyu, care l-a invatat o forma speciala de meditatie, cu ajutorul careia si-a corectat dezechilibrul energetic si a reusit sa se vindece complet.



    Traditia crestina
    Si in traditia crestina intalnim o multime de descrieri ale unor psihoze aparute ca urmare a practicii contemplative isihaste. Cel mai des gasim astfel de descrieri in Patericuri, unele dintre acestea sfarsindu-se intr-un mod tragic, precum este si urmatoare istorisire, extrasa din „Patericul egiptean”:

    “Era un oarecare sihastru iscusit ce trăia în pustie cu multă înfrânare, postire şi priveghere şi alte osteneli pentru mântuirea sa, atât încât se socotea pe sine că a ajuns la măsura părinţilor celor de demult. Pe acesta a început vrăjmaşul diavol a-l amăgi şi a-l înşela cu năluciri diavoleşti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca şi cum ar fi de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viaţă cea iscusită. Şi aşa, multă vreme arătându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri neştiute îi arăta şi îi spunea. Iar el nesocotind vicleşugul vrăjmaşului, s-a încredinţat cum că este îngerul şi îi slujeşte pentru viaţa sa plăcută lui Dumnezeu. Tatăl acestui sihastru încă era viu şi trăia la ţară. Şi după multă vreme auzind el despre feciorul lui sihastru, unde trăieşte şi în ce loc în pustie, a dorit să meargă acolo, să-l mai vadă cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcă numai pe acel fecior îl avea şi de mulţi ani nu-l văzuse. Şi aşa, luându-şi traista şi o secure în mână, a plecat şi a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc, unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea se arăta sihastrului, i-a grăit lui zicând: păzeşte-te şi ia aminte de tine că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău şi vine la tine cu o traistă şi cu o secure în mână vrând să te omoare. Deci, ia-ţi şi tu degrabă securea în mână şi ieşi înaintea lui şi apropiindu-te de dânsul, apucă înainte şi-l loveşte cu securea şi-l omoară. Iar el încredinţându-se acelui înger şi ascultându-l a ieşit şi văzându-şi tatăl venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el şi lovindu-l cu muchea securii în cap,
    l-a omorât.”

    In cazul de mai sus, se poate distinge cu usurinta un episod psihotic tipic, cu halucinatii de tip vizual si auditiv de comanda. Ca de obicei, in crestinism gasim o personalizare (proiectie/personificare) a propriilor nevroze si psihoze, sub forma “diavolului”, pe spatele caruia este intotdeauna (intr-un mod foarte convenabil..) aruncata vina pentru toate problemele si laturile nevrotice ale propriului psihic. (Un aspect interesant, si care sustine din plin aceasta interpretare, il gasim si in lucrarea scriitorului si a cercetatorului isihasmului Vasile Andru, intitulata “Exorcismele”, unde acesta realizeaza o analiza detaliata a o serie de cazuri de “posesie” de la noi din tara, concluzionand in final, ca in majoritatea cazurilor, a fost vorba despre niste fenomene nevrotice/psihotice, si nicidecum despre niste fenomene reale de “posesie”. La fel, in lucrarea“Terapia isihasta”, Vasile Andru spunea: “Mai sunt si astazi preoti care isi sperie enoriasii slabi de inger cu scenarii malefice, infernale. Acesti preoti induc (in enoriasii mai vulnerabli) nevroze sau sindromul de posesiune. De ce mai sunt astfel de preoti? Reminescente dintr-o pedagogie negativa care nu stiu cate roade a dat in Evul Mediu, dar care azi in mod cert reprezinta un atavism si un semn de retardare”).

    Un alt exemplu, de data aceasta mai degraba de delir religios (de grandomanie), il gasim tot in Patericul egiptean:

    “Un frate oarecare, Avramie, trăia în pustie şi era foarte îndărătnic, neascultător şi nesupus, umblând numai după voia gândului său şi a părerii sale. Acesta cu foarte multă dorinţă poftea sfânta preoţie şi multe năluciri şi vedenii îi arăta lui înşelătorul noaptea în vis pe care el socotindu-le cu amănuntul, le credea că sunt adevărate. Şi de vreme ce multe din cele ce vedea în vis, se izbândeau aievea, se încredea foarte mult visurilor sale. Odată a venit la dânsul diavolul în vis în chipul lui Hristos şi cu îngerii Săi şi i-a zis: văzut-am multa şi marea ta poftă şi dorinţă, pe care de mult o ai pentru sfânta preoţie. Bun şi ales lucru doreşti, căci în vremile acestea cu mare nevoie se câştigă preoţia şi numai cei ce sunt bogaţi şi de neam slăvit o pot câştiga. Căci arhiereii s-au făcut acum toţi lacomi, mândri, măreţi şi iubitori de cinste. Pentru aceea eu însumi am venit la tine, văzându-ţi multa şi marea ta dorinţă, să te hirotonesc şi să te fac preot. Acestea zicând, au început îngerii a cânta cântare dulce şi veselă: axios, adică vrednic! Şi aşa l-au tuns pe el şi l-au făcut preot şi după ce l-au preoţit, l-au lăsat şi s-au ridicat cu îngerii înălţându-se la cer. Aceasta făcându-se, s-a deşteptat fratele din somnul său şi se minuna şi sebucura foarte de acel vis minunat. Aşa a crezut că este preot cu adevărat. Şi mulţumea lui Hristos că l-a făcut preot şi a început a-şi citi pravila cu începere preoţească. După aceea a mers la biserica părinţilor, ca să liturghisească, fiind ziua duminicii. Şi se adunaseră părinţii de prin pustie la biserică. Atunci a venit şi el şi intrând în biserică, a mers drept în altar şi cu mare îndrăzneală a luat sfintele veşminte să se îmbrace, neîntrebând pe nimeni. Dar preoţii bisericii care erau în altar, văzându-l că ia sfintele veşminte preoţeşti, l-au întrebat, zicând: ce vrei să faci? Pentru ce iei veşmintele? El le-a răspuns: eu vreau să mă îmbrac, să liturghisesc astăzi. Zis-au lui: dar cum vrei să faci tu aceasta, nefiind preot şi cum îndrăzneşti de intri în sfântul altar, unde numai preoţii şi slujitorii lor intră? Şi cum îndrăzneşti de iei veşmintele preoţeşti, de care nu ţi se cade ţie nici să te atingi? Au doară ai înnebunit? Răspuns-a lor, zicând: nu! nu am înnebunit, ci şi eu sunt preot ca şi voi. Iar ei ştiind că nu este preot, l-au scos afară din sfântul altar. Atunci a început a se gâlcevi şi a striga în gura mare, zicând: pentru ce să mă scoată pe mine afară din altar, că şi eu sunt preot şi m-a preoţit însuşi Domnul Hristos cu sfinţii îngeri. Iar părinţii văzând şi auzind acestea de la dânsul, l-au cunoscut că este amăgit şi înşelat de vrăjmaşul diavol. Atunci au cunoscut părinţii că pentru îndărătnicia, neplecarea şi nesupunerea lui, i s-a întâmplat aceasta. Şi au poruncit părinţii de i-au pus fiare mari în picioare şi l-au trimis la o mânăstire afară din pustie şi au poruncit să fie acolo în pază şi să-l smerească cu ascultări grele, fără de odihnă, până ce se va smeri şi îşi va cunoaşte neputinţa şi înşelăciunea sa. Şi aşa i-au făcut, până ce a venit el întru cunoştinţă şi a cunoscut înşelăciunea şi smerindu-se s-a pocăit.”

    Importante sunt insa (in cadrul traditiei isihaste) “mecanismele de protectie” foarte bine puse la punct, impotriva unor astfel de episoade de tip psihotic , rodul probabil a peste o mie de ani de experienta contemplativa. Practic, mereu li se reaminteste calugarilor isihasti ca mai toate viziunile, senzatiile, etc care apar in cursul practici contemplative isihaste sunt iluzorii, recomandandu-li-se mereu si mereu sa nu creada niciodata in astfel de aparitii, adica, mai exact, sa nu se prinda in acest joc al mintii, sa le ignore complet si sa isi continue cu hotarare lucrarea rugaciunii. Ca si o paranteza, in literature psihiatrica se aminteste mereu de faptul ca intrarea intr-o psihoza nu este totusi un act care scapa complet controlului propriu. Dimpotriva, exista un anumit gard de liber arbitru chiar si aici. Altfel, nu ar mai exista cazuri de vindecare complete a unor afectiuni spihice grave, fara nici un medicament. (De exemplu, ultimele cercetari arata ca, la nivel mondial, in tarile subdezvoltate, in timp, schizofenia se vindeca in proportie de aproape 45-50%, fara a se lua nici un medicament. In tarile civilizate insa, unde pacientii sunt internati in spitale, si se utilizeaza la greu medicamente psihotrope cu efecte extrem de toxice la nivelul creierului si al intregului organism, procentul de vindecare este undeva in jur de 20-24%%, boala mai mult fiind cronicizata). Multe persone care s-au vindecat de diverse afectiuni psihice, vorbesc de faptul ca, chiar si in cele mai cumplite episoade psihotice, exista “insule de realitate”, in care exista posibilitatea de a alege daca sa intri sau nu in acel mod de gandire delirant, complet rupt de realitate, deci de a nu te lasa prins in tot acel proces halucinator, mai ales daca persoana in cauza intelege natura complet iluzorie/halucinatorie a acelor stari/experiente.)

    Iata de exemplu sfaturile pe care le da parintele Dumitru Staniloaie in una dintre lucrarile sale:

    “Senzatiile sau imaginatiile, care tind sa impiedice mintea sa patrunda in inima pentru a ajunge la rugaciunea curata sau rugaciunea inimii, sunt fie senzatii sau imagini produse de pacat ori care il atrag pe om in pacat, fie senzatii sau imagini care ii dau omului impresia ca este atras spre o actiune buna sau spre o intalnire reala cu Dumnezeu insusi, desi in realitate ele nu-l conduc spre Dumnezeu. Din acest motiv, Parintii ii avertizeaza pe monahi chiar impotriva inchipuirilor care li s-ar parea bune. Ei ii indeamna pe monahi sa nu se increada in nici un fel de inchipuire sau de aparitie.”

    De exemplu, in lucrarea episcopului/misticului Vladica Antonie Marturisitorul -“Calea Rugaciunii Launtrice. Manualul Isihiei” se spune:

    “In timpul rugaciunii, mintea nu trebuie să-şi mute atenţia asupra vreunui fenomen suprafiresc, nici asupra luminii, chiar dacă ea ar fi emanată dintr-o icoană, şi nici asupra vocilor, chiar dacă ar cânta îngerii, deoarece ea trebuie să se îndrepte prin rugăciune la Însuşi Stăpânul îngerilor, care în chip nevăzut este pretutindeni. Nu se cuvine în nici un caz a lua în serios arătările de îngeri şi sfinţi pentru că, până la curăţirea desăvârşită de patimi şi până la deprinderea împlinirii cu desăvârşire a voii lui Dumnezeu nu pot avea loc adevăratele arătări, ci numai năluciri.”

    “Văzând că patimile slăbesc, Satana începe a-1 speria pe cel ce lucrează rugăciunea prin imaginaţie, apărând în tot felul de chipuri înspăimântătoare, dorind să-1 smulgă pe om de la rugăciune pentru totdeauna, sau dacă nu, măcar pentru un timp sau chiar pentru un minut. Acesta este perioada când harul îi oferă minţii să vadă rădăcinile patimilor, temelia lor, adică pe diavolul cu toţi demonii care s-au ascuns în inimă. Povara suferinţei într-un asemenea moment, poate fi comparată cu cele mai mici chinuri din iad, aici fiind binevenite cuvintele: “Cel ce ridici până la ceruri, cobori până la iad”. Satana, înfuriat şi izgonit din inimă, începe să acţioneze în mod simţitor, lovind când din stânga, când din dreapta.Lucrătorul rugăciunii minţii din inimă este supus atacului a diferite fiinţe cu chip de fiară şi monştri de neînchipuit, care atacă în particular sau mai mulţi, dar cu un singur scop, şi anume acela de a lovi cu frică şi de a sustrage de la rugăciune. Cel ce se roagă, va respinge orice ispită şi o va transforma în nimic, numai dacă va persista cu atenţie în lucrarea sa, cea a minţii din inimă, în care va fi ajutat de harul ce se află prezent în însăşi rugăciunea. Suferind o înfrângere în timpul atacurilor din partea stângă, atunci când se arată în chipuri înspăimântătoare, diavolul începe ispita din partea dreaptă. Acum se arată în chipurile sfinţeniei şi plăcut la înfăţişare. Asemenea ispite sunt greu de recunoscut. Aici, unii asceţi părăsind atenţia la rugăciune din voia lor proprie, au primit răni adânci şi dureroase sau au suferit o înfrângere totală. Însă cel mai uşor treceau peste această încercare aceia ce nu dădeau importanţă la nici un fel de chipuri nevăzute, ci vorbeau în gândul lor cu Hristos, având credinţă tare în prezenţa Lui. A rezistat cel care ţinea minte că el nu-L poate vedea cu vedere simţitoare pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Îngeri şi pe Sfinţi, acela care ştia că arătările cereşti sunt date prin nevoinţă şi în mod exclusiv celor ce sunt curaţi cu inima. Păcătosului, cele sfinte nu i se arată. Satana este capabil, în mod imaginar bineînţeles, să ia asupra sa chipul lui Hristos după felul cum este E1 arătat în icoane, şi tot el, diavolul, poate arăta o icoană care învie şi pe Atotţiitorul coborând din ea gata să binecuvânteze, sau o icoană care se îndreaptă spre tine mărindu-se în dimensiuni.S-ar putea să vezi şi o lumină din icoană sau pe Sfinţii din cer; să auzi voci sau cântări pseudo-îngereşti sau altceva de acest fel, fie realitate sau închipuire, pe care omul supus simţurilor nu le poate deosebi. Satana procedează astfel pentru ca cel ce se roagă, fiind copleşit de visuri, să se închine lui, diavolului care i s-a înfăţişat într-unul din chipuri, lucru pe care unii 1-au şi făcut, din care cauză au înnebunit. Însă cel ce cunoaşte cât de mare este preţul iertării păcatelor, şi care îşi cunoaşte propria nevrednicie, acela este atent doar la rugăciune. Doar cel ce niciodată nu se încrede propriilor simţuri trece prin ispite fără nici o pagubă.”

    “Cel ce lucrează rugăciunea, atâta timp cât nu a ajuns la măsura curăţiei inimii, nu trebuie să dea importanţă simţurilor fiziologice: căldura din trup sau din piept, frigerea sau săltarea înăuntrul trupului sau sub piele. Toate acestea trebuie respinse şi nebăgate în seamă. Toate aceste fenomene sunt de ordin neo-firesc şi sunt nevinovate dar, dacă le primim ca fiind pline de har, atunci urmează înşelarea. S-ar putea simţi o dulceaţă în gâtlej, o mireasmă sau altceva de acest fel, adică o funcţie a unuia din cele cinci simţuri exterioare. Dar să nu dai atenţie la nimic din ceea ce este supus simţurilor, ci să le alungi de la tine. Să cunoşti doar rugăciunea şi să te îngrijeşti de atenţie. În rugăciune se găseşte tot ceea ce este necesar. Ea duce [pe cel ce o practică- n.n.] la ceea ce ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre dânsul”
    In textul de mai sus, foarte importanta este observatia urmatoare: “până la curăţirea desăvârşită de patimi şi până la deprinderea împlinirii cu desăvârşire a voii lui Dumnezeu, nu pot avea loc adevăratele arătări, ci numai năluciri” Exact aceasta este si atitudinea intalnita in traditia budista. Mereu si mereu se atrage atentia asupra acestui fapt: ca viziunile “adevarate” “pure”, apar doar in fazele foarte avansate de practica, restul fiind doar “naluciri”, sau, asa cum spunea atat de clar Dudjom Lingpa:experiente inselatoare/iluzorii ce apar ca semne de-a lungul caii. Considera aceasta cunoastere ca fiind de o foarte mare importanta” – tocmai cu scopul de a nu permite practicantului sa ajunga sa creada in realitatea lor, si astfel sa cada prada unor fenomene de tip psihotic.
    Iata ce scrie Vasile Andru cu privire la acest aspect:


    „Sfantul Antonie cel Mare spunea ucenicului sau: „Azi a venit la mine îngerul si i-am spus sa plece”. Ucenicul s-a speriat si Antonie i-a zis: „Nu te speria, sa faci la fel când îngerul vine la tine: sa-i spui sa plece”. De ce? Daca a fost cu adevărat îngerul, el stie de ce l-am alungat, dar daca nu a fost cu adevărat, bine am făcut ca l-am alungat. Si va veni mâine înca o data, daca sunt într-o stare receptiva, îi spun sa plece si mâine. Si va mai veni înca o data. De fiecare data când el va veni, va veni mai purificat de adaosurile tale subiective.Purificarea viziunii se face prin înlăturarea viziunii. Pentru ca în primele faze ale vieţii contemplative, viziunile au multe elaborări si scenarii personale. Dar pe măsura ce le inlaturi, ele revin mai curate, pana ce într-o zi, când vei avea harul si experienţa lui Antonie cel Mare, viziunile vor fi atât de curate încât poti sa speri cu adevarat la atingeri teoforice, aproape de informaţionalul dumnezeiesc”.



    Psihiatria contemporana
    Si in psihiatria actuala, starile psihotice ce apar in urma practicilor meditative au inceput sa fie tot mai mult studiate. De exemplu, dr. Stanislav Grof (un psihiatru cu o experienţă de peste 50 de ani în cercetarea stărilor modificate de conştiinţă, care a lucrat ca şef al Cercetării Psihiatrice la Centrul de Cercetări Psihiatrice din Maryland şi ca profesor universitar la Catedra de Psihiatrie a Universităţii Johns Hopkins) vorbeste pe larg despre aceste fenomene in lucrarile sale:
    “Se stie deja faptul ca, in timpul unor retrageri spirituale intensive, in care se folosesc sa nu exercitii respiratorii, gen retrageri Zen, Vipasana, retrageri de rugaciune crestine, retrageri sufite, etc, pot apare problem serioase, inclusive episoade psihotice”

    Stanislov Grof atentioneaza de asemenea in lucrarile lui, ca desi pentru persoana in cauza, toate respectivele fenomene halucinatorii par foarte reale (de fapt si sunt reale pentru el, insa doar pentru el), totusi trebuie sa nu se faca greseala de a i se valida in vreun fel halucinatiile. Pentru ca pana la urma, totusi este vorba doar despre niste halucinatii..
    Insa problema efectelor adverse/negative ale practicilor meditative este la ora actuala probabil cel mai intens studiata de dr. Willoughby Britton (director de cercetare in cadrul Departamentului de Psihiatrie al Universitatii Brown). Doctor Willoughby cordoneaza un studiu intitulat “Efecte adverse si stagii dificile in calea contemplativa” in care se focalizeaza exclusiv asupra acestui gen de psihoze induse prin intermediul practicilor meditative.


    .....

      Acum este: Mier Ian 16, 2019 5:59 pm